Biserica Reformată Odorheiu Secuiesc

Pe un deluț a localității Inăceni se vede o biserică fortificată construită în secolul al XV-lea. La ridicarea primei biserici pe această suprafață, au fost folosite materialele caselor romane. În partea de jos a arcului de triumf se poate vedea o bucată dintr-un altar votiv, cu inscripție. În a doua parte a secolului al XV-lea a fost reconstruită biserica veche, dar a și fost incendiată în 1661 de turci. La refacerea bolții prăbușite a fost montat tavanul casetat, realizat de dulgherul Szász András și pictat de Muzsnai Dakó György. 1668. Partea cea mai valoroasă este sloganul unitarian "Un singur Dumnezeu" cu caractere Hun-scitice. La pătrunderea în localitate a curentului reformat credincioșii localității au trecut la religia unitariană. Din biserica medievală sa mai păstrat un cadru de ușă, nișa monstranței și în zidul de sud-est o fereastră cu zăbrele de piatră. În 1743 a fost construit zidul de piatră în jurul bisericii, în care există doar 2 intrări. Una lângă turn și cealaltă pe partea nordică, realizate în 1745 și 1753. Turnul înalt de 31 m, ce găzduiește două clopote, a fost construit în perioada 1830 - 1833, în locul turnului clopotniță de lemn. Clopotul mic a fost turnat în 1797, iar cel mare în 1925. Sub turn este o intrare, care se continuă pe un coidor acoperit până la intrarea în biserică. Sanctuarul este poligonal și are 5 contraforturi. În interiorul bisericii, la întâlnirea sanctuarului cu navă este un arc de triumf gros. Pe el a fost construit amvonul și coroana amvonului. Masa domnului cu inscripție a fost realizat în 1759, coroana amvonului în 1758, iar orga în 1848. Biserica poate fi vizitată cu programare în prealabil. +40 746 674 970 – Mátéfi Timea Foto: Mihálydeák Antal

Biserica Mileniului, o interpretare modernã a lãcaşului de închinare, operã a arhitectului maghiar Imre Makovecz. Ridicatã în apropierea bisericii “Sfânta Cruce” situatã pe strada Florilor, noul lãcaş terminat în anul 2003, este o abordare inovatoare a spiritualitãţii ce pune stãpânire pe cel ce intrã şi care, datoritã cupolei de sticlã, pare cã se aflã sub ochii divinitãţii. De sus, de lângã cupola de sticlã, cei patru îngeri:Sfântul Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel, vegeazã oficierea slujbei. Biserica are douã turnuri ridicate deasupra intrãrilor, cu câte cinci cruci semnificând cele zece secole ale creştinãtãţii maghiare. Foto: Darvas-Kozma József 

După un lung demers pregătitor, evaluări exacte și asigurarea fondurilor necesare, construcția a putut începe în anul 1909. Biserica a fost construită aşadar între anii 1908-1913, pe baza planurilor realizate de arhitectul şi profesorul Kiss István. În anul 1913 datorită pregătirilor temeinice, clădirea bisericii este finalizată. Construcția completă a exteriorului bisericii a durat doi ani, finalizându-se în vara anului 1911. Biserica cu două turle în stil neo-gotic are lungimea de 56 m, lăţimea de 23 m, înălțimea turnurilor este de 75 m, și poate găzdui 3.000 sau, înghesuit chiar 5.000 de persoane. Tavanul bisericii este boltit, acesta fiind susţinut de piloni voluminoşi, iar bordurile arcuite au rol decorativ. La geamurile ferestrelor pot fi recunoscute elemente ale stilului gotic. De o valoare semnificativă este sanctuarul, ai cărui pereţi sunt decoraţi pe întreaga suprafață cu picturi decorative, vitralii ornamentale şi compoziţii figurative.

Biserica Sfânta Maria este unul dintre monumentele arhitecturale cele mai cunoscute, fiind cel mai important loc de pelerinaj al Transilvaniei.  A fost construită între anii 1804-1834, pe baza planului elaborat de arhitectul Schmidt Konstantin din Târgu-Mureş, în stil baroc. După anul 1834 a urmat o perioadă de lucrări minore, biserica căpătând forma actuală în 1876. A fost sfinţită în data de 20 august 1876 de episcopul Fogarassy Mihály. Podoaba bisericii actuale este Statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni, aşezată pe altarul principal al bisericii. Sculptura din tei reprezintă pe Maica Domnului având în braţe pe micuţul Isus, aşa cum este descrisă în Cartea Apocalipsei - "Femeia Îmbrăcată în Soare".  Sculptura care datează probabil din secolul al XVI-lea, realizată dintr-un trunchi de tei, vopsită, aurită, este cea mai mare sculptură votivă cunoscută în lume, având înălţimea totală de 227 cm. • Trandafirul de aur al Sanctuarului Marian

Biserica Ortodoxă din Băile Tușnad, împodobită cu pictura atât în interior cât și în exterior, este copia frumoasei mănăstiri Voroneț, sau, după cum o numește preotul paroh Constantin Gane, “Voronețul Ardelean”. Stilul arhitectonic este cel bizantin, in forma de cruce (treflat) cu trei abside, una centrala, altarul, si doua laterale, stranele, iar cupola centrala fiind sprijinita pe pandantiv de beton armat. Pridvorul este executat in stil brancovenesc, deschis, cu coloane din piatra masiva cioplita artistic in forma de funie impletita. În prezent, usile larg deschise ale bisericii ortodoxe permit participarea la Sfintele Liturghii a turistilor din statiune si a altor credinciosi din intreaga zona. Sursa foto:http://www.transylvaniatourism.ro/

Pe strada Kossuth Lajos, găsim mica Biserică greco-catolică de odinioară, astăzi folosită de comunitatea ortodoxă. Biserica a fost construită în stil neobizantin, în prima jumătate a secolului al XX-lea, în locul bisericii de lemn şi de piatră. Biserica ortodoxă cu trei cupole de pe strada Tamási Áron, împreună cu parohia alăturată, s-a construit tot în stil neobizantin între anii 1936-1938. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/

Parohia unitariană din Odorhei s-a înfiinţat în 1872, iar ideea construirii unei biserici s-a ivit în 1882. Parohia a fost înălţată în 1897, însă construirea bisericii cu valoare de monument din strada Beclean s-a finalizat abia între 1906-1908. Proiectantul bisericii în stil bazilică a fost arhitectul Pákei Lajos, constructorul fiind Fekete Benjámin. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/

Pe dealul Sfântu Nicolae, aflat în partea de sud-est a oraşului, se înalţă Biserica romano-catolică, o capodoperă a arhitecurii bisericeşti transilvănene de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Biserica, cu turnul ei înalt de 40 de metri, este monumentul cel mai impozant al oraşului, integrându-se organic în peisajul şi aspectul specific al acestuia. Pe suprafaţa unde s-au construit biserica şi casa parohială între anii 1788–1793, probabil exista o biserică încă în secolul al XIII-lea, preotul acesteia, Ştefan (Stephanus) fiind amintit şi în listele dijmelor papale din 1333. Biserica parohială medievală a suferit daune serioase în timpul năvălirii turcilor din anul 1661, starea ei degradându-se şi mai mult în decursul secolului al XVIII-lea. Nava principală a bisericii este separată de cele două nave secundare, de arcade şi piloane, în dosul cărora găsim sacristia şi capela mică. Tocul uşii de la sacristie probabil a rămas din biserica medievală. Atât statuile altarului principal, cât şi decoraţiunile amvonului, constituie munca lui Hoffmayer Simon. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/

Biserica cea mai veche a Pieţei Principale este cunoscută de orăşeni drept biserica călugărilor. Purtând amprenta stilului baroc, cu cele două turnuri ale sale, biserica se află în partea de jos a pieţei, pe colţul străzii Cetăţii. Lângă biserică este şi o mănăstire franciscană. Cu toate că piatra de temelie a fost pusă în 1730, peste patru ani biserica a fost deja folosită conform destinaţiei. Până la finalizarea interioară, însă, mai era de aşteptat. Amvonul şi-a găsit locul abia în 1747, altarul principal şi pereţii interiori fiind zugrăviţi şi auriţi abia în 1780–1781 de către Veres Mátyás şi soţia lui, Perger Krisztina. Interiorul bisericii şi-a căpătat aspectul de azi în 1928, după ce artistul mureşan Herceg Ferenc a rezugrăvit-o. Sursă text și foto: http://www.odorhei-turism.ro/