Muntele celor șaptesprezece sate

Eroul numit Both a luptat până la ultima suflare împotriva oștilor trimise de Maria Terezia, însă nu avea nicio șansă împotriva unei armate net superioare numeric. Cetatea a fost incendiată, el a fost învins, însă trăiește în conștiința secuilor ca un erou martir.

În preajma cetății se află un lac mic, însă foarte adânc, la fundul căruia se găsește o comoară fabuloasă, fiind păzită de un șarpe alb uriaș.

La asediul cetății Budvar de către tătari, un arcaș plin de curaj a țintit bine și a nimerit inima hanului tătarilor, care văzând cele întâmplate au fugit, abandonând cetatea.

Tartod, un vrăjitor diabolic și acoliții lui au furat într-o noapte piatra de temelie a cetății Firtos, însă după cântecul unui cocoș soarele a răsărit și a spart vraja. Vrăjitorii au ascuns piatra de temelie găurită lângă râul Corund, acolo, unde poate fi văzut și astăzi. 

Un ciobănaș isteț găsește comori nemaivăzute sub cetate, a învins balauri și a salvat multe fete frumoase, și a învățat din sfatul zânelor cetății: „Să nu crezi niciodată ceea ce vezi, mai bine lasă-te condus de mintea și inima ta! ”

Drumul a fost construit de către diavol. Doamna Rapson, cea vicleană i-a promis diavolului un munte de argint și un munte de aur pentru construirea drumului, însă l-a înșelat, iar diavolul furios a distrus drumul fermecat.