Regele Cavaler

Regele Sfântul Ladislau este prezent în memoria culturală și în zilele noastre: regele cavaler apare în legende, povești și este personajul principal al mai multor pelerinaje.

Documentele medievale menționează biserica satului pentru prima dată în anul 1583. Ea a fost reconstruită de mai multe ori, aspectul din prezent fiind rezultatul reconstrucției de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Pictura cu Legenda Sf. Ladislau a fost descoperită de József Huszka, însă a fost ulterior acoperită. Fresca s-a păstrat în stare fragmentară, dar mai pot fi identificate scenele tăierii ligamentului și cea a uciderii cumanului.

Pictura realizată în anii 1410-1420 este opera aceluiași meșter care a lucrat în biserica unitariană de la Dârjiu și în biserica romano-catolică de la Mihăileni. Restaurarea frescelor a fost finalizată în 2011.

Frescele bisericii unitariene au fost semnalate de Balázs Orbán, însă scenele de o frumusețe rară reprezentând Legenda Sf. Ladislau au fost descoperite abia cu ocazia cercetărilor din 1996, fiind apoi dezvelite integral în 2006.

Pictura cu Legenda Sf. Ladislau realizată în prima jumătate a secolului al XIV-lea constă dintr-un registru de scene cu o lungime de 11 m, în care apare regele cavaler alături de vitejii săi. Pictura se prezintă într-o stare de conservare bună, putând fi observate detalii precum îmbrăcămintea și armamentul cumanilor, harnașamentul cailor.

Pe baza caracteristicilor stilistice pictura a fost fără îndoială realizată de meșterul care a lucrat și la Ghelința, Mărtiniș și Pădureni. În același timp a mai fost descoperită o frescă cu reprezentarea Adorației celor Trei Magi.

Legenda povestește că în timpuri străvechi zona a fost vizitată de trei zâne: Klára, Dála și Ramocs, fiecare dintre ele stabilindu-se în împrejurimi. Dintre cele trei, Dala a ales satul Daia.

Biserica împrejmuită cu un zid de incintă este unul dintre cele mai importante monumente din împrejurimi. Ea a fost construită începând cu sfârșitul secolului al XII-lea.

Pe pereții interiori ai edificiului au fost descoperite fragmente aparținând mai multor fresce medievale. Bolta corului a fost de asemenea pictată: pe fundalul colorat într-un verde viu apar reprezentate steme, printre care cele ale orașelor Sighișoara, Brașov, dar și stema secuiască. Pe peretele nordic se pot vedea fragmente din Legenda Sf. Ladislau. Figura cumanului trăgând cu arcul poate fi recunoscută cu ușurință.

Biserica fortificată unitariană este monument Unesco, frescele pictate pe pereții acesteia fiind descoperite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Edificiul a fost reconstruit în mai multe rânduri, doar nava mai păstrează modul de organizare spațială din secolele XIII-XIV. Aici, pe peretele nordic, apare reprezentarea Legendei Sf. Ladislau. Ea începe cu scena ieșirii, cea mai amplă compoziție este scena urmăririi, urmată de cea a duelului, a uciderii cumanului și încheiată cu scena odihnei.

Elementele ornamentale din fundal, figura calului, personajele caracteristice trădează faptul că pictura este opera meșterului care a lucrat și la Armășeni și Sânmartin. Restaurarea picturilor a fost finalizată în 2006.

Cea mai răspândită legendă locală explică originea numelui satului. „Pe Muntele Mic al Păgânului a fost odată o stâncă, de unde regele Sf. Ladislau obișnuia să coboare călare. Fiind odată în trecere, și-a îndemnat calul astfel: Bea, căluțule, din această apă frumoasă! Așa a rămas și numele satului Frumoasa. Pe piatra de unde a pornit, se vede și azi urma copitei calului regelui.”

Capela Sf. Ladislau din Frumoasa a început să fie cercetată în urmă cu 10 ani. Pe amplasamentul capelei vechi a fost construită o clopotniță nouă. În cinstea regelui Sf. Ladislau a mai fost construită o movilă, ridicată din pământ adus din diferite localități din Transilvania și Slovacia, alături de care a fost amplasată și o statuie a regelui cavaler.

Amintirea regelui Sf. Ladislau este viu păstrată și astăzi în zona Ghimeșului. Pe creasta muntoasă dintre Ciuc și Ghimeș au fost ridicate în cinstea regelui protector al granițelor, două edificii religioase: capela Sf. Ladislau de pe Muntele Mic al Păgânului și capela Sf. Duh de pe Muntele Frumos. Anual se organizează aici pelerinaje în amintirea regelui.

Tradiția spune că Sf. Ladislau a ridicat capela pe Muntele Frumos în cinstea triumfului împotriva inamicului. Legenda referitoare la izvorul „fântâna Küpüs” ce curge în apropierea capelei, din versantul Muntelui Păgânului este, de asemenea, legată de personajul Sf. Ladislau. Izvorul a apărut atunci când calul regelui și-a ridicat piciorul din pământ, o amprentă a acestuia fiind vizibilă și azi.

Atât satul, cât și biserica de aici sunt amintite pentru prima dată în 1332. De-a lungul secolelor, biserica a fost reconstruită în mai multe rânduri.

Corul a fost modificat în secolul al XV-lea, când a fost ridicat și un turn, înălțat ulterior. Zidul de incintă al bisericii a fost construit în secolul al XVII-lea. Frescele din interior se păstrează în stare fragmentară, valoarea lor este însă deosebită, fiind vorba despre lucrarea aceluiași pictor care a realizat și picturile din biserica de la Dârjiu.

Printre reprezentări putem vedea fragmente din Legenda Sf. Ladislau: capetele retezate ale cumanilor, mâinile, tichiile acestora, alături de care mai poate fi identificate piciorul din față al calului regelui, șaua acestuia și armura Sf. Ladislau.

În localitate se găsește una dintre cele mai importante biserici din Scaunul Odorheiului. Construită între secolele XIII-XIV, ea păstrează cele mai multe elemente medievale dintre bisericile din zonă.

La mijlocul secolului al XIX-lea turnul bisericii a fost înălțat, apoi consolidat, moment în care a fost descoperită și o parte dintre picturile murale. Din nefericire, fresca ce reprezenta lupta de la Chiraleș a Sf. Ladislau este fragmentată, ea fiind parțial distrusă atunci când s-a construit bolta gotică, dar și ulterior, când a fost reconstruită.

De remarcat însă compoziția dinamică a fragmentelor păstrate. Cel mai bine s-a păstrat scena ieșirii de pe peretele vestic, precum și scena luptei de pe peretele nordic.

Biserica unitariană a fost reconstruită de mai multe ori. La turnura secolelor XV-XVI a fost construit un nou cor și un turn, însă modificările majore au fost efectuate în 1937, când edificiul a fost lărgit, iar în peretele sudic au fost decupate ferestre noi. Cu această ocazie au fost descoperite picturile murale medievale ale bisericii, dezvelite și documentate de preotul de atunci, care a fost însă nevoit să le acopere din nou.

Noile cercetări s-au lăsat așteptate până în anul 2007, când a fost dezvelită o parte a picturilor realizate la mijlocul secolului al XV-lea. În aceste picturi, figura regelui Sf. Ladislau apare de mai multe ori. O scenă necunoscută în alte locuri ar fi cea a încoronării regelui de către un înger. În apropierea vechiului arc de triumf se poate identifica capul unui cal, iar din scena duelului se mai păstrează figura regelui.

Cultul Sf. Ladislau este și astăzi prezent în viața comunității prin sărbătoarea organizată anual în data de 27 iunie, ziua canonizării regelui cavaler. În sat a mai fost ridicată și o statuie a Sf. Ladislau, iar una dintre piețe poartă numele său.

Tradiția locală susține că la hotarul satului, o stâncă de pe malul râului (Aranyos-patak) păstrează amprenta regelui, motivul mitologic fiind prezent în majoritatea legendelor legate de Sf. Ladislau.

Zona este bogată și în monumente ale naturii. În apropiere se găsește Mlaștina Tinovul Luci, unde crește o specie de arbuști de mesteacăn, un relict al erei glaciare aflat în prezent în pericol de dispariție.

Satul apare pentru prima dată în izvoarele scrise în prima jumătate a anilor 1400. Legătura locului cu Sf. Ladislau este ilustrată în prezent în modul cel mai evident de numele satului, iar amintirea regelui cavaler se mai păstrează și în câteva legende.

Tradiția locală susține că în locul numit Szabárcs a existat o cetate a Sf. Ladislau. Într-un alt loc, numit „Cintorom” acesta a construit o biserică și o mănăstire, pe care le vizita frecvent.