Centrul Cultural și de Arte Lăzarea

Triada fondataoare, constituită din Zöld Lajos, Gaál András și Márton Árpád, a decis încă din primii ani: „tabăra din Lăzarea să fie o fereastră larg deschisă pe lume, devenind oglinda artelor contemporane din România, prin acceptarea și cinstirea tuturor curentelor. […] Toată lumea va picta, desena, ciopli, ce vor în Lăzarea”. O coincidență interesantă este că imediat după concluderea taberei, Gaál András a declarat: „vom invita și accepta artiști de artă plastică„

Până la 1988, când tabăra a fost închisă de autorități, colecția lăzăreană avea deja, potrivit inventarului, 616 obiecte de artă, colecție care se extinde continuu. În prezent, are 2117 piese. Inventarul are un alt aspect interesant: colecția este întreagă, piesele nu au fost scoase, cum s-a întâmplat cu inventarul a multor alte tabere din țară.

Evenimentele din decembrie 1989 au însemnat nașterea unei ere noi în România. Cultura, ca și celelalte aspecte ale vieții s-a schimbat în nenumerate feluri. În anii noăzeci, noul mediu a polarizat lumea artiștilor din România și astfel, ei au putut abandona viața constrânsă din comunism, beneficiind de sprijinul multor organizații culturale.

În a doua jumătate ale anilor nouăzeci, au apărut festivalele internaționare și bienalele artistice contemporane, care, la începutul secolului nou s-au înmulțit. Tabăra din 1998, organizată de gruparea de artiști Túlsó P’Art, a însemnat o schimbare semnificativă în concepția organizării taberei. Nu mai există blocuri omogene, cum ar fi blocul oriental sau occidental. Globalizarea schimbă arta occidentală, care se schimbă și este mult mai sensibil la inovații. Problema este însă, că cei de la periferie sunt nevoiți să fie foarte atenți la oportunități, moduri de a-și promova numele. Șansele celor care se află în centru sunt de nenumărate ori mai mari. O instituție însă, care nu se gândește în retrospectivă și nu pune accent la o singură epocă, este nevoită să fie atentă la aceste schimbări. Este foarte importantă concluzia elocventă a lui Erőss István, potrivit căruia: ,,Suntem convinși, ca dispariția localului și a universalității, a relației de subordonare dintre centru și periferie din contextul taberei din Lăzarea, se poate face doar cu ajutorul unei sistem de relații construit cu răbdare și perseverență”. În ultimii zece ani, la tabăra internațională Korkép organizată de Siklódi Zsolt și Erős István, au participat mai mulți artiști europeni și din Orientul Îndepărtat. Totodată, mulți dintre artiștii din Transilvania au fost invitați în străinătate.

Anul 2014 a adus o nouă întorsătură în istoria taberei. Administrația s-a schimbat, iar, în urma hotărârilor judecătorești, castelul a fost restituit proprietarilor. În urma hotărârilor și a lipsei de consens, tabăra a pierdut castelul, dar activitatea a rămas neîntreruptă, ba chiar, în intervalul 2014 – 2017, inventarul a mai primit încă 177 de piese de artă.

Suntem ocupați de organizarea evenimentelor culturale și artistice contemporane diverse, concentrându-ne eforturile la formele mediale și conceptuale, dar păstrând libertatea imaginată de fondatori, libertate care a devenit o marcă din Lăzarea.