Cetatea lui Both

În vremurile năvălirii tătarilor, secuii din Ciuc s-au mascat în diavol, speriindu-i și astfel învingându-i pe năvălitori. Amintirea acestor evenimente este păstrată de Vérkápolna – Capela Sângerată și de Ördöglik – Gaura Dracilor.

Urma albă de pe cer, Calea Lactee, cunoscută de către secui ca Drumul Oștilor este urma lăsată de către potcoavele caii oștilor prințului Csaba când secuii au pornit să-l ajute.

Lacul păstrează amintirea celor douăsprezece fete chinuite, lacul formându-se în urma blestemului rostit de către Ana asupra domnului din cetate. 

Oamenii au primit acest munte pentru ajutorul oferit văduvei domnitorului la mutarea acesteia din zonă.

Tătarii i-au împins pe secui spre o peșteră, cu scopul de a-i înfometa, însă aceștia au făcut o formă de kürtőskalács din pai, iar tătarii crezând că nu au cum să-i înfometeze și-au abandonat acțiunea.

Fiul conducătorului păgân Zeta a trecut la creștinism, iar tatăl lui de supărare a început să-l blesteme pe Dumnezeu, fapt pentru care cetatea s-a surpat. Fetele acestuia trăiesc și acum ascunși sub pământ cu comorile conducătorului.

Pivnița cetății este plină de comori, însă ușa acesteia se deschide numai la fiecare șapte ani, fiind păzită de puterea magică a zânelor.

Sfântul Ladislau, regele Ungariei a luptat împotriva cumanilor la Chiraleș. Unul dintre cumani a răpit o fată frumoasă, însă regele l-a urmărit și cu ajutorul fetei l-a răpus pe păgân. Această scenă este imortalizată pe fresca bisericii din Dârju. În bastioanele fortăreței localnicii își adăpostesc proviziile de alimente.

Cetatea era posesia unui domn numit Sándur, care i-a pedepsit aspru pe cei puși pe păcate.