Biserica reformată Porumbenii Mari

Biserica romano-catolică "Sfântul Nicolae" din Gheorgheni este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Gheorgheni. Ansamblul este format din trei monumente: • Biserica romano-catolică „Sf. Nicolae” (cod LMI HR-II-m-A-12836.01) • Zidul de incintă (cod LMI HR-II-m-A-12836.02) • Casa parohială veche (cod LMI HR-II-m-A-12836.03) Construirea bisericii de la mijlocul secolului al XVIII-lea se leagă de numele preotului paroh József Sikó. Conform unei plăci comemorative din interiorul bisericii, concepția arhitecturală a bisericii este atribuită lui György Fogarassy. Prima placă comemorativă, cu textul în limba latină, descrie că biserica a fost ridicată pentru cinstirea episcopului Sfântul Nicolae, după cum a ordonat preamăritul și prearespectatul episcop, baronul Sigismund Anton Sztojka, în anul 1756. Cu ocazia construirii noii biserici s-a păstrat însă vechiul turn, dar a fost înălțat și acoperit cu un coif de factură barocă. Tot atunci s-a realizat la cel de al doilea nivel al turnului cadranul solar cu inscripția „Ortus, docet bene vivere" (Răsărit de soare, învață cum se trăiește corect), care a fost descoperită cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1993. Altarul principal a fost construit în anul 1780, altarul sfântului Ioan Nepomuk în 1776, din donația generoasă a armeanului János Lukács, iar altarul Sfântul Ioan Botezătorul în 1775, din donațiile lui Jakab Lukács. Amvonul baroc al bisericii este bogat în decorații sculpturale. Parapetul amvonului este decorat cu figurile celor patru părinți ai bisericii, pe coroana amvonului apar cei patru evangheliști, iar în vârf figura lui Isus, reprezentat ca Bunul păstor. În cor se află statuia Sfântului Nicolae în mărime naturală, care se presupune că făcea parte din decorația unui altar poliptic medieval. Statuia este într-o stare avansată de degradare. Pe latura sudică a navei, într-o nișă trilobată apare scena Răstignirii compusă din statui: central este Hristos răstignit, la picioarele sale Maria Magdalena îngenunchiată, flancate de reprezentările Maicii Domnului și a Sfântului Ioan. În singura capelă laterală a bisericii se mai găsește un altar cu baldachin, datat la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Partea centrală a bolții cilindrice este decorată cu stucaturi baroce, iar pe suprafața penetrațiilor se pot vedea picturi murale din secolul XX, care reprezintă diverse elemente ale crezului romano-catolic Clopotul său din epoca gotică din 1548 are inscripția: „Non habemus hic manentem city, sed futura inquirimus”. În 1869, pe vremea preotului paroh Károly Ágoston, s-a renovat clădirea bisericii, turnul primind un coif nou din tablă, și a fost înlocuită pardoseala bisericii și băncile. Orga neogotică, construită de István Kollonits, a fost donată bisericii în anul 1877 de episcopul Mihály Fogarassy, născut la Gheorgheni.

Biserica Sf. Augustin din Miercurea Ciuc este o biserica parohiala si are proportiile unei catedrale.  Construirea bisericii cu 1200 de locuri a început încã din 1993. Biserica Sf. Augustin a fost sfintita la data de 29 august 2009 cu ocazia centenarului eparhiei si a zilei de pelerinaj a bisericii de catre arhiepiscopul dr. Jakubinyi Gyorgy si episcopul Tamas Jozsef.  Este locul din oraș unde se țin foarte multe concerte.  

Biserica romano-catolică a fost sfinţită în 1783, cu hramul Sfântului Anton de Padua. Pelerinajul are loc în ziua de 13 iunie. Biserica este monument arhitectural, conform registrului monumentelor judeţului Harghita (1992). Biserica din Ciceu se află în centrul localităţii, aproape de şcoale generală din comună. Biserica a fost sfinţită în cinstea Sfântului Anton din Padova, forma sa actuală fiind căpătată în anul 1839. Partea cu coloane a bisericii era o capelă construită în anii 1300-1400, transformată şi extinsă în biserică, concomitent cu creşterea numărului de locuitori. Conform tradiţiei, în partea stângă a altarului principal este cuprinsă tabernaclul capelei iniţiale. Altarul din strană a fost realizat în anul 1800, iar pe tabloul principal se află portretul Sfântului Anton. Pe baza pilonilor contraforţi exterioare se presupune că iniţial biserica a fost construită în stil gotic. Lăcaşul este monument istoric, la fel şi parohia învecinată.

Biserica romano-catolică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Delnița, comuna Păuleni Ciuc,  județul Harghita datează din secolul XVI.  Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice. Construcția bisericii în stil gotic târziu a avut loc între anii 1450-1500, pe locul unei biserici mai vechi, deteriorate, dar păstrează și câteva elemente caracteristice stilului romanic, probabil din vechea biserică amintită în registrele papale din 1332-1333. Este înconjurată de un zid circular, fortificat. Turnul bisericii este mai masiv decât celelalte turnuri de aceeași vârstă din zonă (cele din Racu, Nicolești sau Mihăileni). Toată ornamentația bisericii și a turnului, ferestrele, intrările, interiorul sunt în stil gotic. Din ornamentația bisericii și din unele urme de steme rămase se presupune, că maistrul constructor este originar din Italia.  Altarul datează din anul 1675 reprezentând scene din viața sfântului protector, Ioan Botezătorul, precum și scene iconografice caracteristice marilor sărbători bisericești: Crăciunul, Paștele și Rusaliile. Nacela din interior este decorată cu o boltă cu casete care înlocuiește bolta caracteristică goticului, distrusă cu ocazia invaziilor tătarilor. Există 103 casete, pictate în stil renascentist popular, cuprinzând motive florale ce reprezintă flora caracteristică locului. Ultima renovare a bisericii a fost în anul 1970.

Biserica a fost construită în anul 1902, sfințită cu hramul adormirea Măicii Domnului.

Biserica romano-catolică din Borsec a fost construită în 1910 și sfințită cu hramul regelui Sfântul Ștefan în anul 2006.

Biserica romano-catolică din Bălan este o constructie în stil gotic si este declarată ca fiind monument istoric. În anul 1827 în locul bisericii actuale se afla o capelă din lemn, în anul 1864 societatea minieră initiază si începe construirea bisericii actuale, care este sfintită de episcopul de Alba-Iulia, Fogarasi Mihaly, în anul 1869 astfel aceasta primind Hramul Nepomuki Szent Janos ocrotitor al bisericii.

Despre biserică Doar naosul bisericii romanice a rămas. Fostul zid al naosului și sanctuarul în stil romanic de pe latura estică au fost demolate, ale căror fundații au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice din 2021. Un rând de cărămizi înfipte în podeaua naosului, la marginea acestuia, ilustrează această urmă a vechii fundații. Intrarea semicirculară a vechii biserici mici, care se află și astăzi în picioare, se deschide dinspre vest, iar deasupra ei, o ușă din brațul vestic dă acces la corpul turnului. Lucrările din 2020 au scos la iveală o intrare mai veche pe latura sudică, sub tencuială, care fusese zidită în timpul reconstrucției gotice. Această reconstrucție din secolul al XV-lea a mărit, de asemenea, lungimea bisericii, mutând axa naosului spre est, iar noua intrare, folosită și astăzi, este o priveliște remarcabilă, cu căptușeala sa unică sculptată în piatră. Peretele nordic al naosului romanic avea o pictură murală înainte de reconstrucție, care a fost tencuită pentru o perioadă lungă de timp în spiritul Reformei. Majoritatea fragmentelor de pictură murală au fost găsite în 1971, iar în 1981, arheologul Elek Benkő a curățat și cercetat marginile picturii. În timpul studiilor preliminare înainte de renovările care au început în 2018, au fost deschise ferestrele pentru a căuta alte picturi murale care ar putea fi încă ascunse sub tencuială, dar nu au fost găsite altele. Fresca, formată din două rânduri de picturi unul sub celălalt, acoperea cel mai probabil întregul perete nordic al naosului romanic. Elek Benkő, în lucrarea sa Monumente medievale din Rugonfalva, scrie despre pictură după cum urmează: „Pictura este o pictură de tip frescă: „Pictată în negru, alb, ocru, sienna și vermilion, ciclul superior al acestei fresce relativ bine conservate înfățișează Adorația Regilor. Panoul inferior este complet distrus, cu excepția unui mic fragment de cap. Partea dreaptă a scenei este ocupată de Maria, așezată pe un tron cu baldachin, purtând o haină maro cu o mantie neagră și gri peste ea, ținând în brațe copilul Iisus, îmbrăcat tot în maro. Draperia din spatele tronului este susținută de patru îngeri, capul celui din stânga fiind complet distrus, iar cel de lângă el parțial. Îngenuncheat în fața Mariei, forma sa fragmentară este acoperită de o mantie de culoarea cărnii, ține în mâna dreaptă coroana desprinsă, iar cu stânga ține picioarele lui Iisus, pe care le sărută. În mâna stângă a lui Iisus se află un dar de la Gaspar, un potir plin cu bani, iar în mâna dreaptă ține în sus o binecuvântare. Partea stângă a scenei este separată de partea dreaptă de un cadru geometric. Aici se află ceilalți doi regi, cu numele lor cu litere mici pictate cu alb lângă capetele lor (Melchior și Baltizar). Scrisul inscripției pare să fie mai târziu decât data picturii. Deasupra lor zboară un înger îmbrăcat într-o mantie de culoare ocru cu cercuri mici, care le atrage atenția asupra Stelei de la Betleem. Menihert arată spre stea, Balthasar spre Maria, iar în dreapta lor țin un potir cu capac care conține darurile lor, mai exact un ciborium. Amândoi poartă veșminte lungi, legate la brâu, cea a lui Menyhért este maro, iar cea a lui Boldizsár este gri cu nervuri maro. Servitorul lor corpolent se întoarce cu spatele la scenă și bea dintr-o sticlă ridicată. Îmbrăcămintea servitorului demonstrativ păgân, îmbrăcat în costumul medieval al „grifonilor” (salopetă cu dungi gri și albe, cu partea de sus cu volane, ciorapi maro și ocru care se potrivesc peste picioare), și desenul detaliat al lichidului care îi picură de pe marginea gurii, serveau cel mai probabil unor scopuri educative. Deteriorarea părții superioare a picturii murale a fost cauzată de extinderea în stil gotic târziu a bisericii.” În timpul reconstrucției de la sfârșitul secolului al XV-lea, bisericii i s-a adăugat un sanctuar poligonal, cu o sacristie și un ossium la est și un turn la vest. Ca urmare a Reformei, ușa de acces la sacristie dinspre sanctuar a fost zidită, iar sacristia și ossiumul au fost demolate. Fundațiile acestora pot fi încă văzute pe partea de nord a bisericii. Despre proiect În anul 2016 s-a luat decizia de restaurare generală a bisericii în vederea creșterii numărului mediu de vizitatori și cu ajutorul firmei de management al proiectului Regional Consulting & Management SA, proiectare 4ZET ARCHITECTS SRL, respectiv asistență tehnică Bros Bau SRL, s-a implementat proiectul de „Reabilitarea ansamblului bisericii reformate din comuna Șimonești, satul Rugănești”, obținându-se fonduri europene prin Programul Operațional Regional 2014 – 2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural. La 03 august 2017 s-a semnat contractul de finanțare nr. 247 cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene (denumire actuală: Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) în calitate de Autoritate de Management și Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru în calitate de Organism Intermediar, iar la data de 14 septembrie 2018, în urma organizării procedurii competitive de achiziție, s-a semnat contractul de lucrări de reabilitare cu Asocierea Kvadrum Axis SRL – Lider și KÉSZ Építő és Szerelő Zrt. Szeged, Sucursala Cluj – Napoca. Lucrările au început în 08 octombrie 2018. Termenul de finalizare a proiectului este 31 decembrie 2021. Program de vizitare: Luni – Vineri între orele 10:00 – 17:00 Persoană de contact: Dl. Preot Barabás Csaba Nr. tel.: 0740 243 150 Pagină web a Bisericii Reformate din Rugănești: https://rugonfalvitemplom.ro/ Beneficiarul pune la dispoziția cetățenilor Biserica Reformată Rugănești digitizat după finalizarea restaurării acestuia. Acesta poate fi vizualizat aici: https://rugonfalvitemplom.ro/ro/despre-proiect/tur-virtual/ 

Este una dintre cele mai vechi clădiri bisericești din bazinul Ciucului. Chiar în locul bisericii parohiale Sf. Petru și Pavel din Cioboteni/Csobotfalva, a existat o biserică arpadiană în urmă cu aproximativ o mie de ani, reconstruită în stil gotic în secolul al XV-lea. Și-a căpătat forma neo-barocă actuală între 1800 și 1817.   Noua biserică a fost consacrată de episcopul Transilvaniei Sándor Rudnay în duminica Sfintei Treimi, în 1817. Biserica a fost renovată în 1911, cu vitralii și picturi artistice. Sub arcade, un profesor de liceu, Károly Brassai a pictat imaginile artistice. Parohia Șumuleu Ciuc/Csíksomlyó are o clădire bisericească foarte frumoasă, impunătoare, proiectată de protopopul Lajos Bálint. Săpături arheologice au fost efectuate în biserică în mai multe etape între 2002 și 2005, afectând capela nordică din prezent și jumătatea nord-vestică a naosului. În timpul săpăturilor s-au găsit ziduri de temelie din trei perioade medievale și au fost identificate rămășițele secundare ale unei biserici de piatră și mai vechi. În 2013, a început o renovare generală.   Biserica parohială Sf. Petru și Pavel este una dintre cele mai importante locații ale ceremoniei penticostale din Șumuleu Ciuc. Sute de pelerini, în special ceangăii din Moldova, petrec noaptea dintre sâmbătă și duminică acolo. De Rusalii, sâmbăta după-amiază are loc în biserică o „slujbă ceangăiască”, iar crucea și steagul ceangăilor sunt de asemenea păstrate acolo.