Imperiul Poneilor și Mini Dino Parc

Cetatea Bufniţelor reprezintă o formațiune de vârfuri înalte de roci și pereţi de stânci abrupţi. De la Izvorul Străvechi mergând spre stânga pe un traseu îngrijit ajungem la Izvorul Pierre Curie. După un mic popas, ne continuăm drumul pe o alee turistică marcată, spre un peisaj pitoresc, Cetatea Bufniţelor, de unde se deschide o perspectivă panoramică în faţa turiştilor. Nu departe de aceasta, se află din timpul celui de-al doilea război mondial o fortificaţie, unde se mai văd şi astăzi urmele gloanţelor, cuiburile de mitraliere, şi cazematele. Un loc de poveste şi de istorie în acelaşi timp, de unde se vede Valea Bistriţei, unde pe aceste stânci îşi construiesc vulturii cuiburile.

Cheile Bicazului sunt situate în nord-estul țării, în Munții Hășmaș, fiind considerate unele dintre cele mai frumoase chei cu acces turistic din România. Formate de apele râului Bicaz, cheile sunt traversate de DN12C și fac legătura dintre două zone istorice ale României: Moldova și Transilvania. Stânci verticale și de înălțimi apăsătoare, pârâuri de munte, cascade mai mari și mai mici și peșteri alcătuiesc curiozitățile Cheilor. Înaintând spre Cheile Bicazului, în partea stângă a drumului suntem însoțiți de stâncile Tunderkert, apoi ni se ivește o stâncă monumentală cu o cruce uriașă pe vârf. Aceasta poartă numele de Oltarko, a cărei înălțime de 1156 m a fost cucerită pentru prima dată în 1935 de alpiniști ardeleni. Continuând drumul, întâlnim și alte frumuseți. Valea devine din ce în ce mai strâmtă. Pe ambele părți vedem pereți verticali de stânci, de 200-300 m, la poalele acestora făcându-și loc pârâul grăbit, Bicazul. Ajungem apoi la locul numit Poarta Iadului, numit și Gâtul Iadului. Pârâul umflat capătă uneori dimensiunea unui fluviu, iar din cauza locului strâmt între stânci, acesta produce un vuiet asurzitor. După un timp, plaiul se îmblânzește pe neobservate și, ajungând la punctul de revărsare a pârâului Tikos în Bicaz, ne găsim la granița dintre Transilvania și Moldova. Foto: Desző Mátyás Sursă text: https://pensiuniharghitene.ro/

Moara de vânt din Călugăreni este un monument de importanță locală. Clădirea din secolul al XIX-lea este unică în județul Harghita. O altă curiozitate este faptul că în vremea aceea a fost construită lângă ea o moară de apă. Monumentul și-a schimbat proprietarul în 2001, iar noul proprietar a transformat clădirea într-o manieră romantică. Clădirea cu două nivele în formă de cerc este acoperită cu șindrilă. Zidurile de piatră de la nivelul inferior sunt împărțite de ferestre simple cu închidere pătrată, iar la nivelul superior al zidurilor este doar o fereastră semicirculară. Moara de vânt, considerată o curiozitate în împrejurimi, nu funcționează din secolul XIX, este doar o atracție specială al regiunii.

Golgota de la Șumuleu, cunoscută sub numele “Pasul Isus”, este cea mai renumită Staţie de Cruce în aer liber din Transilvania. Pe latura de vest a dealului Şumuleul Mic se poate ajunge pe cărarea din pădurea de brazi la capela Salvator. Pe panta abruptă pot fi găsite staţiile de cruci care reprezintă patimile lui Isus, care sunt parcurse de o mulţime de oameni, care rostesc rugăciuni, cu ocazia Pelerinajului de Rusalii. Staţiile vestesc credinţa şi jertfa unei persoane sau ale unui grup. Prima menţiune scrisă despre Golgota de la Şumuleu datează din anul 1834. În locul crucilor vechi din lemn au fost aşezate cruci de piatră după 1868, din care în zilele noastre au rămas doar câteva. Crucile de staţii noi au fost aşezate la începutul secolului al XX-lea şi sunt lucrările sculptorului în piatră Kovács Béla din Jigodin.

În partea de jos a Luetei se găsește Casa de sare, ținută în evidență ca și monument ce aprovizionează cu sare nu numai satul Lueta, ci și pe cele din jur. În regiune se mai găsesc astfel de case în Merești, Sânmartin, Corund și Praid, dar sătenii sunt de părere că aici se găsește sarea de cea mai bună calitate. Casa de sare are un trecut de sute de ani. A fost construită în 1866 peste fântână (drept mărturie stă inscripția de deasupra intrării). În 1996 clădirea a primit un acoperiș nou. Odinioară așezarea a avut și mină de sare, însă aceasta a funcționat numai pe o perioadă scurtă.  Satul este așezat pe un strat de sare de mare dimensiune ce este legat de câmpul de sare din Praid. Undeva sub sat, câmpul de sare se întâlnește cu o sursă de apă rezultând Fântâna de Sare, soluția sărată de aici fiind extrem de concentrată. Localnicii au foarte mare grijă de fântână, asigurându-și de aici cantitatea de sare de care au nevoie.

Lacul Roșu este una dintr-e cele mai mare lac de baraj natural format pe teritoriul României și face parte din Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Este situat la poalele muntelui Hășmașul Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la 26 km de orașul Gheorgheni, fiind accesibil de pe drumul național DN12C. Lacul s-a format în anul 1837, în urma unor furtuni și ploi torențiale, prin surparea unei porțiuni din muntele Ghilcoș spre poalele masivului Suhard, barând valea râului Bicaz. Denumirea lacului atât în limba română, cât şi în limba maghiară, provine ori de la muntele Ghilcoş (Ucigaşul), ori de la pârâul Roşu (Verescheu). Astfel, în 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş precum şi Tăul Roşu. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roşu.  Culoarea roșie a lacului este dată de argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roșu și depozitate în lac. Totodată, rocile de aceeași culoare ale masivului Suhard accentuează culoarea roșie a lacului. Priveliștea este spectaculoasă datorită pădurii scufundate în lac, din care se mai văd din loc în loc trunchiurile molizilor ce străpung luciul apei, dând lacului un aspect unic în peisajul lacustru românesc. Lacul are forma literei L și două brațe: Brațul Valea Oii, cu o lungime de 900 m și Brațul Valea Suhardului ce măsoară 438 m. Format la altitudinea de 983 m într-o depresiune cu un climat predominant subalpin, lacul are o suprafață de 12,6 ha, o lungime de 2,5 km și o lățime de 100-200 m, un volum de 680.000 metri cubi și o adâncime maximă de 10,5 metri. Suprafața lacului se micșorează de la an la an din cauza fenomenului de colmatare, prin aluviunile depuse de râurile ce se varsă în lac. În aval de Lacul Roșu încep Cheile Bicazului, 6 km de chei spectaculoase în Carpații Orientali, pe valea râului Bicaz, care fac legătura între Transilvania și Moldova, și care, împreună, formează un ansamblu turistic unicat în România. Tot aici se află și stațiunea cu același nume, care beneficiază din plin de clima subalpină și oferă amatorilor de drumeție itinerarii deosebit de atrăgătoare.  Cover foto: Mihálydeák Antal  Foto: Zomborácz Zsolt, Szőke Éva